Vrea o ţară ca România. "Dau Germania pe România!"

Autor: CRISTINEL C. POPA 19 august 2012

 

                               

Un   tânăr neamţ s-a săturat de bogăţia şi civilizaţia din Germania. El preferă şmecheria românească în locul proverbialei corectitudini nemţeşti.

 

"Viaţa într-o ţară ca a voastră are farmec, pe când în Germania totul pare sterp"

Nu mă deranjează câinii dumneavoastră vagabonzi, străzile sparte ori autostrăzile în construcţie care nu se mai termină! Nici gunoaiele aruncate pe stradă n-ar fi cine ştie ce dacă nu constituie o problemă ecologică. Sunt ideile pe care încearcă să le răspândească, fără prea mult succes, un neamţ sătul până peste cap de Germania lui bogată. Un om care chiar dă vrabia din mână pe România de pe gardul Uniunii Europene. Ce tot atâta "infrastructură perfectă", "ţară foarte civilizată", "totul merge ca pe roate"! Nu e chiar aşa cu Germania, pare a spune neamţul care locuieşte de aproape un an la Iaşi. Konstantin Behrends a sosit din Leipzig în România ca activist al unei fundaţii. A organizat cu ceva timp în urmă o conferinţă cu tema: Germania, iluzii despre o ţară "civilizată", în care şi-a ridicat în cap zeci de gospodine şi tineri ce gândeau "corect" din punct de vedere politic privitor la prima naţiune a continentului. Plecat de aproape un an de pe meleaguri teutone, Kostantin face autostopul de la Iaşi la Sibiu, fără să-i fie teamă că vreun român l-ar putea înşela, jefui ori chiar strânge de gât. "În Germania nu există maxi-taxi, iar la transportul pe şine tarifele  sunt exorbitante, devii falit dacă călătoreşti, e aproape imposibil!". Drumurile noastre sparte, decalibrate, în zig-zag, sus-jos, îl încântă mai mult decât ar face-o impecabilele, parfumatele autostrăzi nemţeşti. Dacă acolo îţi intră pe geam mirosul de detergent, aici e mult mai plăcut izul de balegă proaspătă. Chiar şi prin Iaşi preferă drumurile cu bicicleta, agăţat de zecile de câini vagabonzi care trag să îl muşte. "Aşa e viaţa, trebuie să o simţi. În Germania, maşini şi oameni, totul impecabil, viaţa în astfel de condiţii credeţi-mă că e groaznic de fadă". Din natură face parte şi carul cu boi, şi ţiganul care împinge un căruţ, şi adolescentul care traversează şoseaua cocoţat pe şaua calului proaspăt deshămat de la căruţă, explică teutonul cu ochelari ce vede România prin lentilele curate departe de orice parti-pris politic sau sentimental. O părere oarecum asemănătoare cu a prinţului Charles dar care bate uşor în altă direcţie.

Alături de românul Mihai Bulei, un profesor care, aflat la muncă în Germania, a luat ţeapă chiar de la un bogătaş neamţ, Konstantin Behrends încearcă să demonteze clişeele exagerate despre ţara perfectă pe care ne-o imaginăm când vorbim despre Germania. "Uneori imaginea pozitivă pe care ne-o facem este greşită. Sunt o sumedenie de prejudecăţi în această privinţă", spune Konstantin, dând ca exemplu promiscuitatea din cartierele mărginaşe ale Berlinului sau faptul că orice american care merge cu taxiul în capitala Germaniei aproape sigur va lua ţeapă, la fel ca la Otopeni sau oriunde în altă parte pe teritoriul mioritic.

"În Germania, ca să ieşi la o bere seară de seară îţi mai trebuie o slujbă"  

Behrends a venit la întâlnire cu întârziere. Imediat, fără politeţuri prea multe, şi-a etalat mânia şi dezamăgirea vizavi de propria ţară. Picior peste picior, cu încălţămintea spartă, asemenea domnului Jeffrey Francks, "Kosti" s-a pornit pe dărâmat mituri. "Voi, românii, nu vedeţi frumuseţile şi partea frumoasă a lucrurilor de aici". A terminat liceul şi a venit ca voluntar la noi în cadrul unui parteneriat în octombrie 2011. "E o asociaţie neguvermanentală, non-profit, care se implică în diverse probleme sociale. Le vorbim studenţilor, tinerilor în general, facem schimburi de personal". Pentru aceasta primeşte 200 de euro pe lună, dar spune că îi ajung mult mai bine de cheltuială decât dacă ar fi fost plătit în Germania cu 1500 de euro. "Acolo costurile sunt mult mai mari în toate privinţele, dar şi gradul de permisivitate în toate domeniile este mult restrâns.Toată lumea e înnebunită după autostrăzi şi condiţiile în care se desfăşoară traficul în Germania. Eu, de exemplu, nu sunt foarte bogat. La noi nu poţi face autostopul. De asemenea, nu există microbuze între localităţi, iar călătoria cu trenul este foarte costisitoare. De aceea e o problemă să călătoreşti dacă nu te bucuri de reduceri". "În Germania nu există intrare gratis la cinematecă sau la Clubul cinefililor ori la alte manifestări culturale, cum e la voi. Acolo, chiar şi la o petrecere dacă intri trebuie să plăteşti un tarif de la cel puţin 10 euro în sus". Iar ca să-ţi permiţi să ieşi la o bere în fiecare seară cu prietenii, cum fac foarte mulţi în România, trebuie să-ţi iei un al doilea serviciu.

Proverbiala punctualitate nemţească lasă uneori de dorit.

În ţara teutonilor nici descărcarea gratuită de pe Internet deja nu mai este posibilă. De aceea, Kosti, pentru siguranţă, şi-a "tras" o duzină de filme, inclusiv româneşti. În ce priveşte legendara corectitudine nemţească, aceasta poate lua forme maladive. Oferă un exemplu în acest sens prietenul lui Behrends, românul Mihai Bulei. "Eram odată cu maşina germanului la care lucram. Cineva dintr-un automobil din faţă a aruncat o pungă de gunoi pe geam. Patronul meu l-a urmărit efectiv şapte kilometri, a sunat la Poliţie dând la telefon toate informaţiile, până şi coordonatele GSM ale locului, în afară de numerele maşinii", a povestit el. Până şi proverbiala punctualitate nemţească mai dă uneori rateuri, fiind de multe ori în defavoarea omului de rând. S-a întâmplat ca un călător, neavând o sumă mai mare de plătit pentru o destinaţie directă, să prefere să parcurgă distanţa din bucăţi. N-a fost posibil, pentru că chiar de la primul popas trenul a avut o întârziere de o jumătate de oră. Pierzând legătura, el a fost nevoit să înnopteze în eurogară. "Altădată eram în gară la Simeria. Am rugat un şef de tren să aştepte să-mi vină un prieten de la Iaşi, trebuia să ajungem amândoi la Timişoara. Bineînţeles că a fost de acord, ca şi cum ar fi fost garnitura lui". Un fapt care în Germania ar fi fost de neînchipuit.

Ce nu mai ştim despre Germania

"În România plătim mai puţin pe produsele sănătoase decât pe cele nesănătoase. La germani e de cel puţin patru ori mai scump un produs bio". De asemenea, taxele şcolare sunt mari.  Birocraţia este mult mai mare decât la noi în ţară. Şi xenofobia e în floare. "Există organizaţii puternice de neo-nazişti. 183 de oameni au murit din 1990 până astăzi în confruntări etnice. Corupţie există cât colo şi în Germania. Puţini ştiu că Helmuth Kohl se judecă în procese de ani şi ani. Există ţigani şi în Germania, prezenţi acolo de sute de ani, printre ei şi români, evident. "În România nu mă deranjează câinii pe stradă, chiar dacă câteodată dau să mă muşte. De ce atâta isterie? Să fie ca în Germania, nimic pe şosele decât un asfalt curat, maşini scumpe şi oamen!Ă E monoton, viaţa în Germania e sterilă şi din acest punct de vedere. Aici viaţa e mai firească, e mai aproape de natură. Ţigările şi gunoaiele aruncate pe jos nu mă deranjeză estetic atât timp cât sunt biodegradabile". În plus, Konstantin îi consideră pe români calzi, politicoşi. Stricteţea, corectitudinea exagerată duce la o viaţă sterilă, prea pusă la punct, cu tot felul de reguli precise. Nu e voie aia, nu e voie aialaltă. Unde mai este farmecul! România salbatică e prea frumoasă, uneori e prea autentică, cum e în Transilvania. "Păstraţi-vă diversitatea, păstraţi-vă ţiganii, că altfel le veţi duce dorul", spune Kosti.

Adoră să facă piaţa în România, în Germania nu mai există aşa ceva.

"Mâncarea cea mai ieftină acolo o găseşti la supermarketuri, dar nu se ştie cât e de sănătoasă. Nu mai există pieţe tradiţionale. Nu ai de unde să cumperi produse naturale şi gustoase cum o faci aici de la o bătrânică, de exemplu", spune Behrends, care mărturiseşte că la noi adoră să facă piaţa şi să cumpere de la magazinul din colţ. Urăşte în schimb mallurile şi marile magazine. "La magazinul mic ştiu pe cine ajut cumpărând, pe când la mall cu siguranţă îl îmbogăţesc pe proprietarul de mari lanţuri de magazine, un bogătaş transpartinic, cel mult", adaugă patriotul "român" prin adopţie Konstantin Behrends. Dacă nu ne iubim noi ţara, măcar să o facă alţii, aşa cum o face acest simpatic neamţ cu ochii căprui şi tenul măsliniu cu o figură departe de idealul arian inclusiv prin mentalitate.