Prietenia

A fost odata ca niciodata....un timp in care cantam prietenia, iubirea, sentimentele sublime si tot ceea ce hraneste si implineste inima si sufletul si ne da sansa sa ne manifestam bucuria de a trai si de a impartasi. In aceste vremuri, uitate azi, anotimpurile erau in armonie, se succedau cu bucurie impletindu-se in manifestare si ajutandu-se parca sa-si implineasca menirea lor: primaverile erau caldute si natura parca se trezea din somn, culorile erau pastelate, trilurile pasarilor erau zglobii, iar florile ...ah, florile!.. un paradis; apoi imediat venea vara, cu soarele stralucitor si fierbinte care incarca atmosfera de prana, verile erau fascinante, totul era in rod, copacii frematau in asteptarea ploilor repezi care veneau ca intr-un gest de iubire...; si toamna, cu miros de fructe si bucate alese, copii care merg la scoala, anotimpul culesului roadelor verii, cu o lumina blanda si calda, cu pregatirea camarilor si toata vanzoleala dinaintea venirii frigului si-a primei zapezi ... iarna, anotimpul in care natura hiberneaza sub plapume groase de zapada, anotimpul sarbatorilor cu mult farmec si minunatii, cu miresme de colaci si dulciuri copte in cuptor si colinzi si rasete si tipete de copii la sanius ... astfel de vremuri erau odata.
Si povestea nu-i mai multa, sa traiasca cine-o asculta, sa-i trezeasca puterea interioara de a transforma viata proprie in armonie si sa fie fericit.

Cu mult drag si pretuire, Nicoleta V